Managerul Spitalului de Pneumoftiziologie Iași, Dabi-Crișan, și noua directoare medicală a instituției apar frecvent împreună în afara orelor de program: la concerte, la mese, în excursii și în diverse ieșiri de grup. Fotografiile circulă, iar întrebările despre distanța profesională dintre cei doi au început să apară firesc.
Precizarea este importantă: nu este vorba despre o relație de altă natură. Ieșirile au loc în grupuri mai largi, cu parteneri și prieteni comuni, iar publicația nu intenționează să speculeze pe această temă. Ceea ce ridică semne de întrebare este altceva: numirea într-o funcție de conducere a unei persoane cu care managerul împarte atât de des același cerc social.
Directoarea medicală are, potrivit informațiilor disponibile, un parcurs profesional solid: experiență în spital, toate treptele ierarhice parcurse și conducerea unui laborator important. Competența sa nu este pusă la îndoială. Problema nu este cine este ea, ci cum arată relația dintre cele două funcții de vârf ale instituției atunci când granița dintre viața profesională și cea personală devine neclară.
Spitalul de Pneumoftiziologie nu este o instituție fără probleme. Este împărțit în mai multe clădiri, are relocări în curs, proiecte nefinanțate și un manager care a apărut periodic în fața Consiliului Județean pentru a semnala că situația este critică. Într-un astfel de context, absența simultană a celor doi lideri din instituție ridică o întrebare legitimă: cine asigură conducerea operativă?
Este posibil ca delegările să fie în regulă, că permanența funcționează și că procedurile sunt respectate. Nimeni nu cere managerilor să renunțe la concedii sau la viața socială. Dreptul la prieteni, drumeții și concerte există pentru oricine, inclusiv pentru funcționarii publici din sănătate.
Totuși, în administrarea unui spital public, prietenia și organigrama nu ar trebui să se suprapună prea des. Când două dintre cele mai importante funcții ale aceleiași instituții pleacă frecvent în aceeași direcție, cetățeanul are dreptul să întrebe cine rămâne să țină poarta.
