Seceta severă care a coborât dramatic nivelul Dunării a readus la suprafață zeci de nave scufundate din Al Doilea Război Mondial. Epavele, vizibile la granița dintre Serbia și România, fac parte din flota lui Adolf Hitler de la Marea Neagră, distrusă intenționat de armata germană în retragere.
În septembrie 1944, forțele germane au scufundat până la 200 de nave de război pentru a bloca înaintarea sovietică spre vest. Corpurile dezmembrate ale acestor ambarcațiuni apar acum pe bancuri de nisip care în mod normal se află sub apă, unele dintre ele considerate a fi încă încărcate cu armament și explozibili.
Guvernul sârb a încercat în repetate rânduri să îndepărteze epavele, însă operațiunile au eșuat în mare parte tocmai din cauza muniției pe care navele o transportă. Aceleași vestigii au mai ieșit la suprafață în timpul secetelor anterioare, pentru ca apoi să dispară din nou odată cu creșterea nivelului apei fluviului, al doilea cel mai lung din Europa.
Descoperirile nu se limitează la epavele navale. La Budapesta, în Ungaria, a fost găsită o motocicletă militară germană, iar în Slovacia autoritățile au recuperat o bombă britanică neexplodată de 700 de kilograme. Aceasta a fost transportată într-un vehicul de pompieri special modificat, prevăzut cu un strat de nisip, și detonată ulterior într-o groapă de cinci metri adâncime. Bomba provenea din operațiunile Royal Air Force, care a minat Dunărea în 1944 pentru a împiedica deplasarea trupelor inamice.
Nivelul scăzut al apei transformă Dunărea, care traversează zece țări, într-un traseu tot mai dificil și periculos pentru navigație. Secetele prelungite au redus semnificativ debitul marilor râuri europene față de valorile normale ale acestei perioade a anului, generând totodată o criză energetică, în condițiile în care numeroase centrale electrice depind de apă pentru răcire.
Situația readuce în atenție fragilitatea infrastructurii fluviale europene și costurile pe termen lung ale schimbărilor climatice. Vestigiile de război rămase pe fundul Dunării continuă să reprezinte un risc real, iar fiecare secetă severă le transformă din nou în amenințări concrete pentru comunitățile riverane.
